Elemente plastice - Pictură portrete icoane tablouri artă călin bogătean

ELEMENTE PLASTICE FOLOSITE îN REPRODUCERI PORTRETE COMPOZIŢII ÎN ULEI PE PÂNZĂ

Elementele folosite in compunerea compoziţiilor în ulei

Într-un spatiu plastic, prin organizarea diferitelor elemente de limbaj plastic (puncte, linii, culori, forme) după anumite principii, se creează o formă unitară numită compoziţie plastică. O compoziţie este considerată unitară dacă prin eliminarea unui element se strică ordinea şi echilibrul acesteia.
Când elementele de limbaj plastic (puncte şi linii) au o semnificaţie statică, fiind ordonate pe trasee orizontale sau verticale, iar culorile apropiate valoric, rămân în acelasi plan, compozitia este statica.
Când elementele sunt puse pe diagonale ascendente sau descendente, iar culorile contrastante accetueaza efectul dinamic şi spaţial, compoziţia este dinamică.
Clasificarea compoziţiei plastice după modul în care centrul de interes conduce privirea spre interiorul sau exteriorul unei lucrări: Compoziţia închisă are, de regulă, un singur centru de interes care îndreaptă privirea spre interiorul lucrării, iar principalele elemente componente sunt dispuse în zona centrala care o înconjoară. Exemplu: ,, Naşterea Venerei “de Sandro Botticelli

Compoziţia deschisă se caracterizează prin existenţa mai multor centre de inters care indreaptă privirea spre exteriorul lucrării.

Aspectul acesteia poate crea impresia că este un detaliu dintr-un ansamblu. Exemplu: ,, Primăvara “de Sandro Botticelli .


PRINCIPII COMPOZIŢIONALE

•1. Paginaţia constă în modul de aşezare, de organizare a elementelor de limbaj în spaţiul plastic.
•2. Structura reprezintă schema compozitională de ansamblu după care sunt dispuse elementele.

2.1. Schemele compoziţionale sunt de mai multe feluri:
a) în triunghi - triunghiul cu vârful în sus exprima masivitate, stabilitate şi se potriveşte cu reprezentarea unor subiecte care exprimă solidaritate şi permanenţă; - triunghiul cu varful în jos exprimă lipsa de stabilitate sau echilibru instabil; b) în spirală - spirala exprimă dinamismul maxim, fie centripet sau centrifug, şi este proprie unor subiecte dinamice;
c) circulară - cercul este perfecţiunea, centrarea atentiei fiind dirijată spre interiorul imaginii şi se potriveşte unor compoziţii cu subiecte din domeniul mesajelor simbolice;
d) eliptică - elipsa este expresia mişcării de rotaţie dinamice, privirea fiind dirijată circular şi este recomandată unor subiecte dinamice închise;
e) trapezoidală - trapezul inspiră ceva solid, consistent;
f) pe diagonală - diagonala exprima spaţialitate şi dinamism şi se potriveşte unor subiecte care exprimă mişcarea;
g) pe registre orizontale / verticale - orizontala exprima stabilitate, echilibru şi se potriveşte pentru subiecte statice; / verticala semnifică înălţarea, ascensiunea ;

3. Unitatea - reprezintă calitatea compoziţiei de a se constitui într-un întreg coerent; o compoziţie este unitară dacă nu se poate adăuga sau scoate nimic din întreg , fără a afecta compoziţia;

4. Echilibrul - este acel raport dintre părţile unei compoziţii prin care contrariile se echivalează, iar contrastele se neutralizează prin complementaritate; echilibrul se realizează între părţi juxtapuse: dreapta-stânga; sus-jos; gol-plin; apropiere-departare; abstract-concret; general-particular; între valori, între culori , volume-forme;

5. Expresivitatea - este acea proprietate care o face capabila să atraga interesul, să comunice emotii puternice, să patrundă în sufletul privitorului;

6. Simetria - este structura compoziţionala formată din două părţi, care suprapuse, imaginar sau real, ele corespund ; este o repetiţie inversată în funcţie de o dreaptă numită axă de simetrie, o formă perfectă de echilibrare a părţilor;

7. Asimetria - este structura opusă simetriei ; pentru a obţine echilibru în acest caz se cere un discernământ compoziţional deosebit; ea se obţine prin folosirea unor creşteri şi descreşteri ale cantităţilor sau calităţilor;

8. Disimetria - este o simetrie în care sunt inversate culorile sau valorile;

9. Ritmul - este repetiţia elementelor într-o anumita modalitate ; orice obiect concret însufletit sau neînsufleţit are formă, proporţie şi o anumită ordine, iar dacă este bine proporţionat are şi o armonie, adică aspect plăcut; pentru ca un obiect să fie bine proporţionat trebuie asigurate raporturi armonioase între părţile obiectului unele faţă de altele, precum şi între acele parţi şi întreg; O proporţie deosebită este secţiunea de aur, care este raportul constant dintre elementele unui şir de cel puţin trei elemente , în care unul se raporteză la cel precedent , întocmai cum se raportează cel urmator la elementul reper; raportul se poate aplica la lungimi, suprafeţe, volume, culori, valori, goluri.

10. Centrul de interes - reprezintă locul sau zona din compoziţie spre care se îndreaptă pentru prima dată privirea; de regulă el se situează în jurul centrului geometric al compoziţiei sau chiar în acest centru; poate fi centru de interes orice semn plastic, un fragment dintr-un intreg, o porţiune a fondului; în cadrul unei compoziţii pot exista unul sau mai multe centre de interes; centrul de interes poate fi pus în evidenţă prin diverse modalităţi:
• orientarea elementelor către el; - zona cea mai aglomerata cu detalii; - contrastul cel mai puternic; - miscarea cea mai accentuată; - pata cea mai valorată sau cea mai grizată; - culoarea cea mai pură;

11. Proporţia - constă în armoonia creată între elementele componente;

12. Contrastul - reprezintă opoziţia dintre diversele elemente de limbaj plastic : mare-mic; cald-rece ; închis-deschis ;