Legătura cu tradiția - Pictură portrete icoane tablouri artă călin bogătean

AUTOPORTRETUL - DE LA ICOANĂ LA PORTRET - LEGATURA CU TRADIȚIA PICTURII

Portretul este o stare văzuta prin ochii sufletului artistului și transpusă cu ajutorul penelului în pictură. Călin Bogătean surprinde stări emoționale și stări ale materiei pe care le imortalizează în acel tablou. Arta portretului este una din cele mai grele și mai dificile ramuri din arta plastică, deoarece aici un rol direct îl joacă personalitatea, caracterul și starea de moment a subiectului (modelului). Artistul este un fin analist care reusește să vadă și să simtă interiorul persoanei pictate.
Demersul portretistic prin tema Affect Displays, capătă noi valențe decorul nu mai este un factor atât de important, mesajul ocupând locul principal. Acesta se reduce la standardul iconic, la mișcările faciale care exprimă starea emoțională a omului, stare deosebit de importantă în exprimarea expresivității artistice folosită permanent atât la inceputul istoriei artei cât și în zilele noastre. Abordarea clar-obscurului ca și procedeu, folosind o paletă cromatică caldă cu contraste puternice face totuși timid legătura cu tradiția picturii. Procedeele stilistice de surprindere a luminii și a umbrei se face cu ajutorul instrumentelor moderne. Redarea volumelor, modelarea formelor, s-a făcut cu ajutorul tonurilor locale (deschise, în lumină și închise, în umbră), a nuanțelor dozate cu chibzuință iar fondul este realizat în culoare închisă vibrată pentru a da profunzime lucrărilor și de a crea un contrast de închis – deschis, de ușor - greu, o luptă permanentă între întuneric și lumină, o luptă a omului cu trăirile, problemele și convingerile sale.
Alegerea dimensiunii fiind una cu laturile egale și anume 30 x 30 cm şi 50 x 50 cm. este una de ordin simbolistic, simboluri care reduc la esență adevărurile cele mai complexe. Acestea sunt ca o schiță ale realității. Pătratul, simbol semnifiant al pământului, conferă atmosferei compoziționale stabilitatea, cele patru laturi sunt ancorate în cele patru puncte cardinale, corespondențe ale celor patru anotimpuri.
Pătratul este baza pe care apoi se înalță vârful clădind piramida, simbol al perfecțiunii stare la care omul tinde mereu.
Alegerea dimensiunii 50 x 50 cm. și dispunerea ei rombică face ca lucrările în ansamblul lor și cursivitatea acestora să fie ruptă dar care la rândul lor să dea naștere ritmului. Dispunerea fizionomică în formă romboidală face ca delimitarea acestuia să poata fi separata în două și să dea naștere la două piramide, una cu varful in sus iar cealaltă cu vârful în jos ca semn de delimitare între ancestral și terestru. Partea raţională fiind situată în piramida de sus, iar cea telurică a simțurilor în piramida de jos.
Dispunerea lucrărilor în plan expozițional poate fi aşezată în orice combinatie în functie de suprafața de panotare.
Aceste stări pornesc în general de la starea meditativă a omului de la imaginea iconică pură a icoanei necreată de mâna omenească ( mahrama Veronicăi) și până la stările primare personale sau stări induse de mediul și factorii înconjuratori.